Când adolescentul vorbește despre identitate

Îți spune ceva despre cine este și tu simți că ți se cere un răspuns imediat: acord, spaimă, argumente. Adolescentul nu ți-a cerut, de cele mai multe ori, un verdict. Ți-a cerut să nu dispari. O frază care ține ușa: „te aud, am nevoie de un pic de timp, și rămân aici”.

Corectarea închide următoarea frază

Dacă prima reacție este să dovedești că se înșală, el învață să nu mai spună. Poți avea întrebări și frică. Le poți duce la un adult, nu pe umerii lui în aceeași seară. Identitatea nu se negociază ca o notă. Nu fac terapie de convertire și nu îmi propun să schimb pe cine este. Pot ajuta familia să vorbească fără umilință.

Siguranța contează mai mult decât opinia

Dacă este respins la școală sau în online, durerea aceea este reală. Vezi hărțuirea pe telefon și presiunea din adolescență. Dacă tristețea se adâncește, tristețea care ține.

Cadrul

El poate veni la psihoterapie pentru adolescenți. Tu poți veni separat, ca să nu duci frica înapoi ca interogatoriu. Scrieți-mi.