Tristețea care ține la adolescent

Adolescența are zile grele. Tristețea care ține săptămâni, golește plăcerea și închide ușa nu este „așa sunt ei”. Este un semn că ceva depășește ce poate duce singur. Poate fi școală, prieteni, o pierdere, o rușine. Poate fi și o depresie care merită nume, nu un îndemn să se adune.

Ce vezi acasă

Nu mai râde la ce râdea. Mănâncă altfel. Notele cad sau, dimpotrivă, se agată de ele ca de singurul lucru. Vorbește despre el ca despre o povară. Ia în serios fraza, fără panică jucată și fără „nu spune prostii”. Dacă există un pericol imediat, sună la 112. Nu aștepta o ședință pentru o urgență.

Părintele nu trebuie să fie terapeutul

Trebuie să fie prezent și să deschidă ușa către un alt adult. Am scris de ce depresia nu este lene și despre camera închisă. Diferența dintre psiholog și psihiatru este în acest text. Dacă este nevoie de medic, o spun.

Cabinet

Psihoterapia pentru adolescenți începe când el poate sta în cameră cu mine, chiar puțin. Scrieți-mi.