Sindromul impostorului la serviciu

Ai primit rolul, proiectul sau lauda și primul gând este că s-a întâmplat din greșeală. Cineva nu a văzut încă golul. Așa că muncești mai mult, explici mai puțin și eviți întrebările în care ai putea fi prins. Reușita nu se așază. Se transformă în datorie de a nu fi descoperit.

De ce dovada nu ajunge

Impostorul interior nu citește CV-ul. Citește frica. Orice reușită este pusă pe noroc, pe ajutor sau pe faptul că „nu era chiar greu”. Orice încurcătură este pusă pe adevărul despre tine. Balanța este trucată înainte să înceapă ziua.

Nu este modestie

Modestia lasă loc și altora. Sindromul impostorului te scoate pe tine din locul în care ești deja. Poți fi competent și speriat în același timp. Terapia nu îți fabrică o încredere de afiș. Te ajută să vezi regula nedreaptă după care te judeci și cine a pus-o acolo.

La cabinet

Dacă munca te-a golit deja, merită și textul despre burnout. În ședințele pentru adulți nu îți cer să te lauzi. Îți cer să nu mai plătești locul pe care îl ai cu frica de a fi dat afară din tine. Programează o discuție.